Din momentul in care am aflat ca o sa fiu mamica(8 Martie 2012)...viata s-a schimbat radical.
Nu a fost deloc usoara pregatirea venirii pe lume a fiului meu,Philipp!Visul meu era pe drum...
Perioada asta de asteptare m-a transformat ...se spune ca o femeie insarcinata isi gaseste echilibrul si devine mai calma. Eu,nu ma incardez in criteriul acestor femei...am fost labila emotional...am trecut de la tristete la bucurie si invers ,cat ai zice peste!Intrebari cu sacul in mintea mea...Oare o sa fiu o mama buna?Oare o sa-l pot creste frumos? Oare ...oare si iar oare..emotii manifestate la modul cronic.
Venirea lui pe nepregatite sa zic asa mi-a cam dat planurile peste cap ...dar nu mai conta in final nimic.Decat el si numai el.Am avut o sarcina nu tocmai usoara si cateodata am avut impresia ca o sa pierd tot...Dar Dumnezeu a fost langa mine tot timpul si mi-a demonstrat ca nu am pierdut nimic..dimpotriva..am castigat ceva ce nu stiu daca o sa pot exprima vreodata prin cuvinte...Sunt mama unui baietel minunat,cu un zambet coplesitor si aerul respirat in preajma lui imi da putere sa trec peste orice,ma simt fericita si implinita si nimic nu se compara cu atingerea degetelelor lui firave pe obrazul meu!!
Nu vreau sa ma intind in seara asta la o poveste prea siropoasa...Vreau doar sa va spun ca sunt mama cu norma intreaga si e minuat sa poti avea grija de familia ta si sa faci lucruri profunde pentru sufletul tau...Avem un baietel frumos foc si nu regret nimic din ce am pus pe pauza in viata mea..
putin ptr suflet ...cu Jack Johnson
E ciudat sa ma prezint singura....Eu,Lorena,25 de ani,indragostita de oameni de tot felul..sunt mamica si datorita fiului meu am inceput din nou sa scriu...ce scriu? tot ce-mi vine...de bine si de rau.. ca doar sunt o ardeleanca rea de gura si buna de scris :) Bun venit in gandurile mele...scrise cu ruj!
