Dor de duca

     Draga cititorule iar m-a prins miezul noptii ....imi pare rau daca ai asteptat cu sufletul la gura postarea mea dar nu am timp decat noaptea sa ma gandesc la tine...da,acum razi si iti spui :" Da mare scriitoare se  mai crede si fata asta!" Ei bine, vreau sa cred ca am o mana de oameni buni ce-mi citesc gandurile scrise-n noapte---sau in zi---depinde de Pavarotti Jr (inca nu a terminat stagiunea de concerte micutul meu Philipp).
    Io de ieri am avut un dor de duca ..sa va spun cum a inceput treaba cu dorul asta..
Ieri seara am facut o prajitura de malai si mirosul prajiturii m-a dus cu gandul in cel mai frumos loc din lume..acasa la mama mea! E teribil sa te apuce dorul de mama ta si sa nu poti da o fuga pana acasa...ieri mi-am dorit sa beau o cafeluta cu mama in balconul ei de la etajul cinci,o cafeluta din cana mea verde pe care mama o pastreaza cu sfintenie doar ptr mine...imaginea asta mi-a adus un nod in gat dar si o caldura in suflet ce nu prea are termen de comparatie.
    La dorul asta a contribuit in mare parte si resusictarea fostului meu laptop...unde mi-am gasit un sac de amintiri frumoase,pline de viata si fericire...toate pozele aveau o poveste.M-am bucurat foarte tare sa-mi revad episoadele vietii mele din anii ce-au trecut.
Am ajuns la o concluzie...cand ma apuca dorul de duca mai bine ma duc decat sa stau...ca mai rau imi fac...spectacolul asta salvat in diferite foldere  s-a jucat in Romania cu cei mai buni actori ai sufletului meu ,oameni faini de care nu te mai saturi,locuri minunate ce-ti intra la inima vrei nu vrei,evenimente pline de dragoste,speranta si credinta!
Nu stiu no daca ai inteles ideea draga cititorule...ideea e ca mi-e dor de mama!
Mi-e dor de casa,de prieteni,de pietrele din Piata Mare si de Romania---asa cum e ea!

p.s. cum am mai spus sunt ardeleanca si asta o sa observi in toate povestile mele...nu mi-e rusine no sa scriu ardeleneste si daca nu pot merge acasa sa vina acasa la mine :)George al nostru!

Viata de noapte ce sa mai discutam:))

   Aproape 1 noaptea..Katie Melua se ocupa de fundalul meu muzical in seara asta... am in fata mea o cana mare de cafea si incerc sa-mi dau un restart ; Astazi a venit oboseala in vizita la mine si mi-a rascolit, ca o soacra,  toate colturile in care mai exista putin praf de energie...a reusit sa faca o curatenie generala de toata minunea...
    Epuizata ,mi-am varsat noruletul de ploaie fix in sufragerie ...a tunat si-a fulgerat...furtuna a durat cam 10 minute ....iubitul meu a avut "norocul"sa -l prinda ploaia fara umbrela,bietul!
Tot el a gasit si scuza mea..."perioada postnatala" si petru ca a gasit o scuza asa frumoasa si nu m-a facut in fel si chip asa cum as reactiona eu, intr-o situatie de genul asta ,am hotarat brusc sa schimb macazul si am lasat soarele fictiv sa-mi incalzeasca sufletul.
  Philipp a primit astazi o porecla din partea mea:Philipp Pavarotti Jr! Sa nu credeti ca as avea ceva cu domnul Pavarotti...nu ,dimpotiva! Mi-a placut foarte mult si am apreciat tot timpul perfectiunea maestrului..dar sa nu deviez de la subiect si sa fac istoria muzicii, ideea e ca micutul meu Philipp are plamani domne' si astazi mi-a aratat ca poata sa fie un tenor adevarat ----a  sarit dintr-o octava in alta cu mare usurinta...concertul a tinut toata ziua cu mici pauze in care am schimbat pampers-ul sau a mancat.
   Bine,dragul de el, nu are nicio vina ca plange asa..vina se datoreaza 100 % colicilor ...cine stie cu ce se mananca colica asta intelege tot procesul ,cine nu...sa nu-si doreasca!
E foarte greu sa-ti vezi puiul ca plange pana se face rosu la fata si tu nu poti sa-l ajuti...e ciudata si medicina..bine ca s-a inventat Botox sa-si puna toate pitipoancele in buze dar nu s-a inventat nimic ptr colici  ...probabil in situatia mea se afla o multime de parinti...
  Eu mi-am terminat cafeaua si sunt pregatita ptr inca o noapte alba....am toate mutrele caraghioase cu mine si cantecele vesele in repertoriu...daca e nevoie folosim si leganatul de tip avion ,o plimbare cu masina sau dau cu aspiratorul( Philipp se calmeaza cand aude aspiratorul)...Fac totul numai sa nu mai planga puiutul meu Pavarotti Jr...
Noapte alba, draga cititorule :)

Puterea de adaptare in roul de mama...

   Din momentul in care am aflat ca o sa fiu mamica(8 Martie 2012)...viata s-a schimbat radical.
Nu a fost deloc usoara pregatirea venirii pe lume a fiului meu,Philipp!Visul meu era pe drum...
Perioada asta de asteptare m-a transformat ...se spune ca o femeie insarcinata isi gaseste echilibrul si devine mai calma. Eu,nu ma incardez in criteriul acestor femei...am fost labila emotional...am trecut de la tristete la bucurie si invers ,cat ai zice peste!Intrebari cu sacul in mintea mea...Oare o sa fiu o mama buna?Oare o sa-l pot creste frumos? Oare ...oare si iar oare..emotii manifestate la modul cronic.
   Venirea lui pe nepregatite sa zic asa mi-a cam dat planurile peste cap ...dar nu mai conta in final nimic.Decat el si numai el.Am avut o sarcina nu tocmai usoara si cateodata am avut impresia ca o sa pierd tot...Dar Dumnezeu a fost langa mine tot timpul si mi-a demonstrat ca nu am pierdut nimic..dimpotriva..am castigat ceva ce nu stiu daca o sa pot exprima vreodata prin cuvinte...Sunt mama unui baietel minunat,cu un zambet coplesitor si aerul respirat in preajma lui imi da putere sa trec peste orice,ma simt fericita si implinita si nimic nu se compara cu atingerea degetelelor lui firave pe obrazul meu!!
   Nu vreau sa ma intind in seara asta la o poveste prea siropoasa...Vreau doar sa va spun ca sunt mama cu norma intreaga si e minuat sa poti avea grija de familia ta si sa faci lucruri profunde pentru sufletul tau...Avem un baietel frumos foc si nu regret nimic din ce am pus pe pauza in viata mea..

putin ptr suflet ...cu Jack Johnson